1581 – La Cluj ia fiinta o Universitate cu trei facultati (teologie, filosofic, juridice), reprezentānd o creatie a Ordinului Iezuit;
1605 – Iezuitii sunt alungati din oras, iar scoala este īnchisa;
1698 – Se redeschide Colegiul iezuit (Universitatea) sub denumirea de Academia Claudiopolitana;
1753 – Scoala īsi schimba denumirea īn Colegiul Academic Universitar;
1773 – Colegiul Academic Universitar este desfiintat odata cu Ordinul Iezuitilor;
1773/74 – Se īnfiinteaza Colegiul Universitar Piarist cu patru facultati (filosofie, medicina, teologie si juridice);
1777 – Noile reglementari scolare cunoscute sub numele de “Ratio Educationis” determina introducerea studiului mecanicii si arhitecturii civile la Liceul Academic din Cluj; acest reper marcheaza īnceputurile īnvatamāntului tehnic la Cluj – Napoca.
1778 – Guvernul Transilvaniei hotaraste organizarea cursurilor profesionale (Scoala de duminica) la Casa Convictului. Aici se predau primele lectii de masuratori tehnice, mecanica si instalatii pentru constructii (15 mai);
1781 – Adoptarea actului normativ “Norma Regia”; sub influenta acestuia, Liceul Academic din Cluj īsi organizeaza programul de īnvatamānt spre studiul stiintelor tehnice (agronomie, mecanica si arhitectura) prin īndrumarea profesorilor de matematica si stiinte naturale.
1784-1786 – Reforma impusa de Iosif al II-lea are ca urmare reducerea la 3 a numarului universitatilor. Īn acest context ramān doar cele de la Viena, Lowen si Buda, iar celelalte devin licee. La Cluj, Colegiul Universitar se transforma īn Liceu Academic, īn cadrul caruia un loc aparte īl ocupa matematicile si dreptul minier;
1868 – La initiativa Camerei de Comert si Industrie ia fiinta Scoala Comerciala Superioara;
1872 – Anul īnfiintarii Universitatii din Cluj (10 noiembrie);
1882 – Pentru generarea unei opinii īn favoarea profesiunilor tehnice se īnfiinteaza “Muzeul industrial tehnologic” care organizeaza expozitii, conferinte si cursuri pentru meseriasii sau tehnicienii din Cluj;
1885 – Scoala Comerciala Superioara se transforma īn “Academia Comerciala”;
1887 – Ia fiinta o scoala de desen industrial pe lānga scoala industriala;
1892 – Scoala īsi schimba denumirea īn ”Scoala industriala de arhitectura, si tāmplarie si lacatuserie”;
1895 – Scoala industriala este preluata de catre stat, iar municipalitatea este obligata sa construiasca un nou edificiu pentru scoala si muzeu īn perimetrul actual din str. Gh. Baritiu nr. 26-28;
1896 – La 30 septembrie se pune piatra de temelie a cladirii īn care functioneaza acum facultatile de profil electric (str. Gh. Baritiu nr. 26-28);
1897 – Directiunea Muzeului tehnologic este separata de cea a celor doua scoli care se contopesc, iar durata scolarizarii se īntinde pe 4 ani;
1899 – La 26 martie are loc inaugurarea festiva a cladirii din str. Gh. Baritiu nr. 26-28;
1911 – Cursurile serale pentru adulti ale Scolii industriale erau urmate de 233 de auditori, dintre care 49 studiau motoarele electrice. Scoala era condusa de un director, iar corpul didactic era alcatuit din 5 profesori, 6 īnsarcinati cu ore si 6 maistri;
1918-1920 – Dupa unirea Transilvaniei cu Romānia, scoala se reorganizeaza la un nivel superior, devenind “Scoala superioara industriala” care mai tārziu se regaseste subdenumirea de “Scoala superioara de arte si meserii” din Cluj;
1920 – La 1 februarie se inaugureaza Scoala superioara industriala īn cladirea din str. Gh. Bantiu nr. 26-28; Se desfiinteaza sectia de tāmplarie, iar sectia de mecanica a fostei Scoli speciale industriale intra īn lichidare. Īn noua forma de organizare Scoala superioara industriala functioneaza putin, devenind “Scoala superioara de arte si meserii”, iar mai tārziu “Scoala superioara medie tehnica”; Urmānd exemplul Bucurestiului si al Timisoarei privind īnfiintarea de scoli tehnice superioare, comisia universitara investita cu misiunea de a organiza Universitatea din Cluj propune īnfiintarea unui Institut Politehnic cu facultati de mine si metalurgie. Propunerea este sustinuta de Nicolae Iorga si guvernul francez care se arata gata sa ofere proiectul unei astfel de scoli dupa modelul de la Saint-Etienne, dar Consiliul Dirigent al Transilvaniei opteaza pentru o Politehnica la Timisoara; Se stabileste programa analitica a scolii si Regulamentul de functionare de catre o comisie; Are loc Congresul Asociatiei generale a Corpului didactic al scolilor de meserii (13-18 august). La 14 august s-a discutat problema reorganizarii scolilor;
1924 – Scoala organizeaza Expozitia regionala a tuturor scolilor de meserii din Transilvania si Banat la Cluj, deschiderea facāndu-se īn prezenta d-lui dr. C. Angelescu – ministrul instructiunii (20 iulie); Discursul directorului scolii, inginerul M. Strugariu, īn fata consiliului scolar prin care se definesc atributiile subinginerilor electromecanici (15 septembrie);
1926 – Consiliul profesoral al scolii de conductori tehnici din Cluj adreseaza un memoriu ministrului instructiunii īn legatura cu īncadrarea scolii prin noua lege a īnvatamīntului profesional ca scoala superioara pentru formarea conductorilor mecanici-electricieni (20 decembrie);
1927 – Cu ocazia īncheierii anului de īnvatamānt, directorul scolii ing. G. Mihailescu se adreseaza absolventilor aratāndu-le menirea prin deviza “Per aspera ad astra”; Īn alocutiunea sa de īncheierea anului scolar, directorul scolii ing. Gh. Mihailescu defineste rolul scolii tehnice īn Transilvania (30 iunie); Programele de īnvatamīnt sunt restructurate de asa natura īncāt scoala sa devina comparabila cu politehnicile. Se acorda o mare importanta proiectarii si practicii. Īn aceasta perioada cursurile de matematici erau predate de profesorul Ioan Sfat, fizica si chimia īl aveau ca profesor titular pe T. Filipescu, catedra de desen era condusa de profesorul L. Papp, mecanica era predata de profesorul V. Manoila, organele de masini de inginerul Traian Dragos. Tehnologia era condusa de profesorul C. Iliesu, hidraulica si masinile hidraulice īl aveau ca titular pe profesorul N. Gherman, iar electrotehnica pe profesorul E. Munteanu. De asemenea, se fac remarcate cursurile de masini termice predate de profesorul D. David, iar profesorul C. Mihailescu se ocupa de proiectare si executie, fara sa omitem preocuparea īn domeniul economiei industriale, orientata dupa cursul profesorului L. Sīrbu. Trebuie mentionat si faptul ca scoala organiza cursuri de perfectionare, la seral, pentru personalul tehnic din Cluj īn specialitatile “Generatoare si motoare electrice” (prof. A. Marisca) sau “Motoare cu ardere interna, cazane si masini cu aburi” (prof. D. David). Īn perioada 1922 – 1927 au fost specializati īn aceste domenii 244 de cursanti dintre care 110 īn domeniul “Masinilor electrice”. Īncepānd cu 21 decembrie 1927, pe baza Ordinului ministerial nr. 173.321 directorul Atelierelor CFR ing. Traian Dragos este numit la conducerea scolii de subingineri electromecanici (21 decembrie) pe care o conduce timp de 19 ani, pāna la 1 februarie 1946;
1929 – Adoptarea noului Regulament de admitere (30 aprilie); Ministerul instructiunii aduce la cunostinta opiniei publice ca īn tara functionau 188 de scoli de meserii, iar scolile superioare sunt: Scoala de conductori tehnici din Cluj si scolile superioare de meserii din Brasov, Bucuresti, Craiova si Iasi (17 mai); Inginerul Ioan F. Negrutiu, presedintele Camerei de Comert si Industrie Cluj, īn calitate de senator, a depus pe Biroul Senatului Romāniei o comunicare cu privire la admiterea īn rāndul cadrelor Corpului tehnic a absolventilor scolii din Cluj, Acest lucru a fost sprijinit de Pan Halippa, ministrul Lucrarilor Publice (5 martie 1929);
1933 – Scoala de conductori tehnici se transforma īn “Scoala de subingineri electromecanici” care īsi continua activitatea pīna īn 1948. Acest lucru s-a petrecut datorita modului īn care functiona scoala si datorita faptului ca erau admisi numai elevi care au absolvit 8 clase de liceu. Scoala de subingineri a existat din acest an, chiar daca absolventii din perioada 1923-1933 au obtinut titlul de subinginer īn urma unor examene de diferenta. Acest lucru rezulta din continutul Deciziei nr. 500033/7 septembrie 1933, emisa de Ministerul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor;
1936 – Scoala de conductori de lucrari publice din Cluj se muta la Bucuresti;
1937 – Ca urmare a “Regulamentului de functionare al Scolii de conductori tehnici electromecanici” publicat īn Monitorul Oficial nr. 73 din 21 aprilie 1937, articolul 144 – institutia devine oficial “Scoala de subingineri electromecanici din Cluj”. Ea era unica scoala de acest gen din Romānia;
1940-1944 – Scoala de subingineri electromecanici se muta la Timisoara; Razboiul e cel mai mare zgomot pe care-1 face omul pe pamānt. E drept, cāndva omul omora, ca sa manānce, dar cu vremea toate bunele intentii degenereaza. Razboiul fiind o politica scrisa cu sānge, a facut ca Scoala de subingineri electromecanici sa paraseasca Clujul. La īnceput s-a optat pentru Alba Iulia, dar autoritatile locale n-au fost de acord, apoi s-a īncercat la Aiud – unde primaria dorea acest lucru, dar conditiile materiale erau foarte precare. Directorul scolii accepta invitatia locuitorilor din Ocna Mures de a studia posibilitatea mutarii scolii pe lānga Fabrica “Solvay si Saline”, dar spre regretul tuturor, acolo nu se putea instala o scoala. Apoi s-a īncercat o solutie la Deva dar ordinele primite au facut ca scoala sa se refugieze la Sibiu īn cladirea unui internat. Directiunea cauta īn continuare o solutie mai buna la Brasov dar fara rezultat, motiv pentru care s-a optat pentru Sighisoara ce oferea conditii bune. Īn timpul tratativelor, pe adresa provizorie din Sibiu se primesc oferte generoase din partea oraselor Deva, Lugoj si Timisoara. Bazat pe acestea, Ministerul Lucrarilor Publice decide la 3 octombrie 1940 instalarea Scolii de subingineri electromecanici la Timisoara īn localul Conservatorului de Muzica, iar apoi īntr-un sediu propice oferit de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale la insistentele neobositului Traian Dragos. Aici, alaturi de profesorii veniti de la Cluj (T. Dragos, D. David, D. Salariu, I. Purcariu, A. Domsa sau Gh. Crainiceanu) au predat Petre Morara (matematica), Petre Voichescu (fizica), Victor Vlad (geometric descriptiva), Radu Forgaci (hidraulica), Octavian Pop si Leonida Barna (activitate de proiectare) si altii. La Timisoara, ca si la Cluj, scoala a fost foarte apreciata prin calitatea absolventilor sai. Apoi, a venit pacea ca un remediu si scoala a regasit malul Somesului. Dar, directorul Traian Dragos simtea ca uneori remediul e la fel de periculos ca si raul pe care-l vindeca.
1944-1948 – Scoala revine la Cluj, unde functioneaza pāna īn 1948;
1946 – Conducerea scolii de subingineri electromecanici este īncredintata celui mai apropiat colaborator al inginerului Traian Dragos – inginerul Alexandru Domsa, viitorul rector al Institutului Politehnic din Cluj;
1947 – La 12 februarie, un Comitet de initiativa expediaza pe adresa Ministerului Educatiei Nationale un amplu MEMORIU īn vederea īnfiintarii unui Institut Politehnic la Cluj. Acesta urma sa cuprinda trei facultati: Electromecanica (prin transformarea Scolii de subingineri electromecanici) – cu o specializare si īn masini agricole, Constructii si Silvicultura la care urma sa se alature si facultatea de Agronomie, existenta;
1948 – Ca raspuns la MEMORIU se īnfiinteaza “Institutul de Mecanica” cu “Facultatea de Mecanica” avānd 341 de studenti dintre care 108 la cursurile de zi si 233 la cursurile speciale cu o durata de 2 si 4 ani. Īnfiintarea se face prin Decizia de organizare a īnvatamāntului superior nr. 263.327 publicata īn Monitorul Oficial nr. 249/26 octombrie 1948; Dintre cei chemati spre scoala, multi au īnvatat arta apostolatului. Multi au lasat dupa ei o dāra de sānge, ce seamana atāt de mult cu lumina verii, dar au aflat apoi, ca nu trebuie sa risipeasca nimic din darurile pe care le-au primit lucrānd. A īnfiinta o scoala īnseamna īn primul rānd a-ti aminti de viitor. A īnfiinta o scoala nu īnseamna neaparat a-i face pe oameni sa citeasca, ci a-i face sa gāndeasca, iar fiecare se straduieste apoi sa calce pe urmele celor dintāi, dar nu pentru a-i urma pe ei, cāt pentru a se depasi pe sine. Astfel, o scoala de inginerie ne īnvata ca cel care gāndeste putin se īnsala mult, dar si faptul ca trebuie sa actionezi ca un om de gāndire si sa gāndesti ca un om de actiune. Fideli acestei filosofii, chiar de la īnceputul scolii īn 1948, primele cadre didactice au dovedit timpului chemarea lor, iar acum ne gāndim cu respect la aceste mari personalitati ca Alexandru Domsa, Bazil Popa, Andrei Ripianu, Tiberiu Bereczky, Alexandru Chisu, Mihai Tripa sau Dezideriu Maros la care se adauga īn 1949 Nicolae Ghircoiasu, Aurel Viciu, Stefan Kovacs, Alexiu Simon, Iacob Lazar, Ladislau Nagy sau Ladislau Sandor, iar apoi īn 1950 Horia Colan, Ioan Lazarescu, Andrei Albu, Hortenzia Roscau, Mircea Benea si Mihai Bogdan, pentru a ne aminti si de ceilalti
